Videanu traieste la Viena Marea Asfaltare

Primarul Adriean Videanu a iesit zilele trecute din barlogul sau de peste drum de parcul Cismigiu, ca sa vorbeasca la un post public de televiziune despre eforturile pe care ar trebui sa le faca bucurestenii pentru ca orasul in care traiesc sa capete o fata europeana. Cand iti faci veacul intr-un birou cu aer conditionat si ferestre termopan si pleci in delegatie peste hotare, mai ceva ca ministrul de externe, ai cam fi tentat sa spui ca Marea Asfaltare e floare la ureche. Din pacate, pentru restul locuitorilor acestui oras, teoria lui Adriean nu functioneaza. Calvarul celor peste doua milioane de suflete care traiesc aici face tot mai multi locuitori sa se intrebe daca merita intr-adevar sa transformi un oras in santier, doar de dragul modelelor europene.

In realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Adriean Videanu urmeaza exemplul comerciantului din Obor, care incearca sa-si faca musteriii sa-i cumpere marfa, desi e convins ca acestia nu au nevoie de ea. Bucurestiul nu va arata european nici dupa ce firmele selectate de primar sa faca asfaltari isi vor termina numarul. Explicatia e simpla: la ora actuala, aproape un sfert din strazile Capitalei sunt neasfaltate, desfundate ori au fost pietruite cu 30 de ani in urma, iar transportul public se face cu metode la care occidentalii au renuntat din secolul trecut. In consecinta, oricat asfalt va turna Videanu peste asfaltarile de anul trecut, Bucurestiul tot nu va concura cu Parisul, Roma sau Berlinul. Strategia mogulului din industria marmurii, care s-a trezit peste noapte primar, a fost una extrem de simpla. Intai a umplut birourile
primariei cu tot soiul de machete. Pentru multe dintre ele s-au si platit studii de fezabilitate si proiecte, inutile. Cand a realizat ca mandatul sau se apropie de final si niciunul dintre aceste „megaproiecte“ nu va avea sorti de izbanda, omul a devenit brusc mult mai practic. A convocat rapid cateva dintre firmele de casa ale partidului din care face parte, pe care le-a anuntat ca va baga Bucurestiul in lucru. De acolo si pana la dezastrul din prezent nu a mai fost decat o formalitate, aceea a licitatiilor, care a fost rapid rezolvata. Cascavalul a fost atat de mare, incat s-a putut imparti la toata lumea, fara sa mai iasa scandal.


Asa s-a ajuns ca soselele si bulevardele care aratau impecabil sa fie acum sparte in bataie de joc, doar pentru a se mai cheltui niste bani
. Ca sa exista totusi o justificare, acolo unde asfaltul era bun, au fost trecute in scripte lucrari la reteaua de canalizare, schimbarea conductelor de alimentare
cu apa sau te miri ce gaselnite. Or, aceste lucrari, cel putin in tarile europene bagate la inaintare de Videanu, se fac simultan, tocmai pentru ca o strada sa nu fie sparta de 4-5 ori, facandu-se parca in ciuda celor care locuiesc pe ea.

In aceleasi orase europene, oricate santiere s-ar porni, masina
Salvarii va ajunge rapid la solicitari. Regula asta nu functioneaza insa si la Bucuresti, unde strazi intregi au fost complet izolate de lume. Videanu se bate cu pumnii in piept ca repara, de parca ar repara pe banii scosi din monopolul marmurii, nu din impozitele si taxele contribuabililor. Sa angajezi lucrari, poate oricine, un bun gospodar o face insa fara sa dea peste cap intreg orasul.

Probabil ca toate aceste lucruri sunt bine stiute de Adriean Videanu, caruia insa putin ii pasa. Acesta cu siguranta nu va mai candida
pentru inca un mandat, asa ca incearca sa-si scoata parleala pe ultima suta de metri. In laboratoarele PD-ului, colegul sau Liviu Negoita, unul dintre primarii care au facut cate ceva in sectorul 3, se antreneaza deja ca sa urce pe fotoliul lui Lis, Halaicu si Basescu.