Să şofaţi bine!

La ce bun camere video
? Nici vitezomanii nu se mai sperie.

Ne-am învăţat să ne plângem amarul: ce ţară avem! Punem placa amarului naţional ori de câte ori tragediile, corupţia sistemică, ori greaţa funcţionarului de la ghişeu ne irită oxigenul în care suntem nevoiţi să trăim fără mască de protecţie. De bună seamă că sintagma asta fatalistă ne oblojeşte întrucâtva din rănile cotidiene pe care suntem condamnaţi să le suportăm aievea în patria bunului plac. Ne complacem în acelaşi pansament neputincios: Ce Dumnezeu să facem? Dar, oare, chiar nu mai putem face nimic?

Dacă privim filmul nebuniei de ieri de pe Autostrada Soarelui, pare că nu avem ieşire. Ce fel de Românie, alta decât de esenţă bandustană, ne descrie carambolul tragic de pe Autostrada Soarelui Apune (ar trebui rebotezată în Autostrada Întunericului)? Unde era ieri celebra Poliţie a Autostrăzii, ghiftuită din buzunarele noastre, pentru a ne garanta siguranţa drumului spre litoral şi viceversa? La ce bun camere de luat vederi? Nici vitezomanii nu se mai sperie. La ce bun patrule, elicoptere, uniforme, birouri, dotări, bugete – toate zămislite după calapod euro – dacă niciun pârlit de "Stop circulaţia" nu eşti în stare să faci? În "Europa" altora, dincolo de axa Borş-Nădlac-Cenad, orice "buchon", accident, incident este anunţat cu kilometri buni înainte ca şoferii să ajungă la locul impasului. Cei care au călătorit pe autostrăzile ţărilor partenere din UE au fost stresaţi probabil de insistenţa anunţurilor gen "Atenţie, accident la kilometrul X!". La noi a fost, iată, nevoie din nou de tributul vieţii pentru a ne redescoperi, a câta oară?, neaoşa noastră neputinţă iresponsabilă. Ce combinaţie mai românească poate inventa cineva decât coşmarul de pe Autostrada Bucureşti-Constanţa?

La doi paşi de şosea arde miriştea! Nişte băieţi se distrau cu focul. Mare sfârâială! Ce să le pese lor de scrum, de şoferi, de morţi! Poliţia Autostrăzii vede fumul, dar nu opreşte circulaţia. Şoferii îşi văd de viteza girată prin intenţia guvernului de a îmblânzi Codul Rutier. Intră cu mii de cai putere în fumul care învăluie drumul. Primul accident. Poliţia Autostrăzii există, dar tot nu închide traficul. Şoferii calcă senin pedala. Primul mort. Răniţi grav. Abia acum e STOP! Tardiv. Urmează pasa de responsabilitate. E de vină bricheta. Ba nu, vântul. Încălzirea globală. Topirea gheţarilor. A, să nu uităm, calota polară. Acuză cineva Administraţia Drumurilor, pentru că nu avertizează. Păi, panourile avertizoare nu funcţionează? De ce? "S-a furat cablul". Bine, bine, dar măcar să telefoneze cineva. "Telefoanele de urgenţă de la marginea şoselei nu mai există". ??!!! "Au fost furate". Aha. Da’ mai e ceva care "nu s-a furat"? Nu. Avem denumiri pompoase de instituţii (auzi, Poliţia Autostrăzii!), şi cam atât. Nimic profund. Avem legi. Nu lege şi ordine. Politicieni, nu politică normală. Asta-i esenţa României spoite de UE. Să şofaţi bine!