Ce viseaza Hamlet?

Chiar daca nu v-ati pus inca aceasta intrebare, ea are deja un raspuns in spectacolul Hamlet. Vise, creat la Teatrul Dramatic Academic "Taras Shevchenko" din Ucraina, de regizorul Andriy Zholdak. Daca anul trecut a facut senzatie la Festivalul de teatru sibian romanul Silviu Purcarete, al carui spectacol dupa 1001 de nopti (numit Pilafuri si parfum de magar) se incheia cu un festin avand ca element central o tanara asezata pe o imensa tava plina cu pilaf si legume, din care publicul a fost invitat sa guste, de data aceasta, marti seara, spectatorii aflati in primele randuri la Teatrul "Radu Stanca" au plecat acasa uzi. Cel mai asteptat spectacol din editia 2002 a FITS (31 mai - 9 iunie), Hamlet-ul despre care am pomenit deja, se termina cu o baie generala cu spuma, pe care cei 21 de actori ai teatrului ucrainean o traiesc cu frenezia dictata de bucuria recapatarii, prin acest ritual, a curateniei. E o eliberare comuna - actori/personaje si spectatori, la capatul unui spectacol de trei ore si jumatate, cu doua pauze - o avalansa de imagini, avand mai mult sau mai putin legatura cu textul shakespearian. Pentru ca Andriy Zholdak - regizor des invitat la Sibiu, nu numai in festival, ci si sa monteze, dar si la alte festivaluri de teatru din lume - e de parere ca Hamlet viseaza lumea cu toate ale ei, rele si bune. Sau poate lumea se naste din visele lui. Un Hamlet luminos, vesel, desi sfasiat de presimtiri si cosmaruri, care ramane pana la capat indragostit de viata asa cum este ea. Nu poti dezlega lesne intreaga simbolistica a acestei montari de anvergura din toate punctele de vedere, dar nu poti ignora, in toata "nebunia imagistica si sonora" a lui Zholdak, lucirea scanteii de geniu. Imagine, actiune dezvoltata pe mai multe planuri simultan, muzica amestecata - de discoteca, dar si clasica - romantism si parodie, ritm de videoclip - poate ca asa va arata, la urma urmelor, teatrul mileniului in care am intrat deja. E unul dintre rosturile unui festival ca acela de la Sibiu sa dea indicii despre directia in care se indreapta arta teatrului, dar nu si singurul. Pentru ca festivalul sibian este in primul rand o sarbatoare a orasului, pentru care teatrul e adesea doar un pretext. Sibiul are deja in aceste zile o viata mult mai animata ziua si noaptea. Pe strazile din centru circulatia s-a inchis si au fost asezate mese si scaune in prelungirea restaurantelor si cofetariilor, dar si, special pentru eveniment, in toata Piata Mare, unde a fost instalata o scena in aer liber. Numai ploaia a indraznit in primele zile de festival sa tulbure spectacolele de strada ce coloreaza in fiecare an orasul. Dar nu e si ploaia un fel de spectacol?